Mai vărs uneori lacrimi, că-s om și simt multe!
Când ești fericit te bucuri de muzică, dar când ești trist înțelegi versurile.
Depresia nu este un semn de slăbiciune – este un semn, că ai încercat să fii tare prea mult timp.
Dulce și amară, Un cântec lin de vioară, Tristețea mă omoară.
În spatele zâmbetului meu, e o poveste pe care nu ai să o înțelegi vreodată.
Ma aștept mereu la ce e mai rău și, uimitor, e mereu mai rău decât mă așteptam.
Totul în viață se întâmplă cu un scop, într-o bună zi va răsării și soarele pe strada mea.
Ei îți omoară sufletul zi de zi – sunt niște criminali să știi.
Știu că este greu. Așa va fi mereu. Până când îmi voi reveni. Dar poate într-o zi când ne vom întâlni și durerea se va risipi.
Ți-ai bătut joc de mine – o să-ți pară rău! Nu uita: Trădarea se plătește cu trădare!
Indiferența mea doare? Păcat, pe mine indiferența ta m-a făcut mai tare.
Nu merita să plângi, să te distrugi pentru o greșeală. La vârsta asta, orice greșeală face parte din viața normală.
Când o vei săruta, sper sa vezi cum te privesc ochii mei plini de lacrimi.
Sunt mort în lumea asta vie?! Dar poate viu în acea moartă?! Aici nimeni nu mă știe, Acolo nimeni nu mă așteaptă.
Îmi va fi dor… Îmi va fi rece… dar timpul nu va vindeca, ci doar va trece!
Nu mi-am arătat și nu îmi voi arăta niciodată suferința! Zâmbesc mereu, și nu îmi pierd credința!
Aş vrea ca cineva să se uite în ochii mei, să mă strângă tare în braţe şi să-mi spună „Ştiu că nu eşti bine!”.
Lacrimile ce le vărsam în brațele tale. Acum sunt amintiri ce nu pot trece peste ele.
Nu îmi mai promite luna de pe cer pentru că știu că nu mi-o poți aduce.
Am învățat să lupt pentru ce-i al meu, dar chiar dacă-i greu, am învățat să renunț la persoanele care mă rănesc mereu.