Cea mai mare greșeală pe care o poți face în viață este să respingi iubirea.

Dacă ai dorință de a trăi, înseamnă că există ceva ce iubești mai mult decât viața.

Dacă mă întrebi dacă mă simt bine cu tine, îți voi răspunde: da. Dar dacă mă întrebi dacă pot trăi fără tine, voi răspunde la fel.

Există ceva mai rău decât viața cu tine – asta este să trăiesc fără tine.

Când oamenii nu au dragoste, pentru care să trăiască, acest gol foarte ușor se umple cu ură.

Oamenii mari dezvoltă în ei dragoste, ura își are loc doar în sufletele mici.

Dacă îți pare că râd, înseamnă că vreau să mă lași singur. Tu ești cea de care am nevoie. Eu sunt cel pe care aproape îl urăști. Dă-mi o șansă … să memorez chipul tău. Doar tu mă poți ajuta să uit toată această durere. Doar un sărut și voi renunța.

– Iubirea poate deveni ură!
– Asemeni unui citat dintr-un roman. Dar nu uita, ura, la rândul ei, poate deveni iubire.
Funcționează în ambele direcții.

În general, am observat că oamenii sunt împărțiți în două categorii: unii nu pot trăi fără dragoste, alții – fără ură; atât primii, cât și ceilalți sunt chinuiți dacă nu întâlnesc un om demn să verse peste el tot ce s-a acumulat în sufletul lor.

Fiecare familie are propriile probleme. Nimic nu este perfect. Și probabil că nu a fost niciodată și nici nu va fi.

Casa mea poate fi numită cu greu casă. Este un cuib stricat pe care toată lumea se grăbește să-l părăsească.

Fiecare casă se bazează în primul rând pe mamă, însă unii înțeleg acest lucru numai atunci când sfârșitul este aproape.

Mama este mereu aproape. Chiar și atunci când zâmbește copiilor prin soarele din cer.

Mâinile mamelor sunt țesute de tandrețe – copiii dorm pe ele cu un somn odihnitor.